Istoria trupei Phoenix ... partea 3

În anul 1971 a început a doua etapă (şi cea mai importantă) a activităţii grupului Phoenix.

După o formulă de tranziţie de câteva luni, Nicu Covaci a ales echipa pe care o va avea alături în următorii trei ani: Mircea Baniciu - voce şi chitară (debutase ca folkist în Timişoara, în 1970), Costin Petrescu - fostul baterist de la Olimpic'64 şi Josef Kappl - bass şi vioară (ex-Clasic XX), cel ce avea să scrie multe dintre piesele de referinţă "Phoenix". El şi Covaci au început lucrul la spectacolul "Cei ce ne-au dat nume", care a marcat "marea cotitură" în muzica formaţiei, o schimbare inspirată, în care folclorul, sonorităţile arhaice au fost adaptate rock-ului, dar nu în maniera unor grupuri ca Savoy şi Sincron care cântau muzica populară ... la chitare electrice.

De fapt, Phoenix crea rock în spiritul folclorului românesc vechi (uneori folosea teme binecunoscute); un rol important l-au avut şi scenografia, costumele, decorurile pentru concerte, mapele discurilor la care Covaci a lucrat împreună cu Valeriu Sepi, colegul său de la "Arte plastice" devenit şi percuţionist.

Succesul extraordinar al spectacolului şi al albumului editat de "Electrecord" în 1972 (din păcate nu a fost un dublu-LP aşa cum era preconizat) a readus Phoenix la statutul de cea mai iubită trupă din ţară; Baniciu aproape că l-a făcut uitat pe Moni Bordeianu, Covaci şi-a diversificat stilul - de la pasajele acustice la hard-rock, iar Kappl a dovedit în scurt timp că este cel mai bun basist. Au fost folosite multe alte instrumente care au "colorat" sound-ul formaţiei.

După mai bine de un deceniu, în 1973, Phoenix a cântat pentru prima oară în străinătate, la festivalurile de la Bratislava şi Sopot (o realizare în acea perioadă, în care până şi plecările în ţările comuniste constituiau o problemă pentru unii artişti). Importante erau însă sutele de concerte "sold out" din ţară, cu un public în delir care a primit la fel de bine şi următorul album al grupului, lansat în 1974: "Mugur de fluier".